Bataile astea doua, ritmice, neincetate din fericire, ma deranjeaza. Nu stiu cum sa-ti spun dar, as vrea sa nu o mai aud, e ca scrajnetul unui creion care deseneaza pe hartie un cerc din doua bucati sau o inima, tot din doua miscari, practic a doua miscare o continua pe prima si o anticipeaza pe urmatoarea, tot prima. Hai, bine... am sa le numar, poate in felul asta voi adormi: 1, 2, 1, 2, 1, doi, tic tuc, tic, tuc, tic, toc...pe nabia!!! Ma deranjeaza sa imi aud inima cum bate, parca imi zguduie si perna si tot patul, iar mintea mea nu amorteste cu o repetitie banala, nu acum.
Ma intorc, imi schimb pozitia, imi pun capul pe perna pe care de regula o iau in brate. Nu imi place, ma intorc pe partea cealalta. Da, cel putin aici nu imi mai aud inima, dar sunt alte sunete care si-au facut loc pana la urechea mea: un vecin care trage apa, un tir care rataceste dupa miezul nopti, el stie de ce... Am sa incep sa numar oi? Oare? Mmmm, n-am chef de asa ceva, vreau numai sa dorm. OK, imi numar respiratia. Nuuuuu nu e bine, acum in loc de 1, 2, numar 1, 2, 3, 4, o alta stupiditate, mai ales ca nu stiu cum sa o fac, de altfel am citit ca e o tehnica de meditatie.
Ma dezvelesc, ma zvarcolesc, traspir de nervi mai mult ca nu pot adormi si ma gandesc cum sa fac sa adorm... si toata tampenia asta din ce cauza??? Abia mi-am reglat, ca sa spun asa, programul de somn, am avut nevoie de zece zile de somn intr-un pat cu un bebelus, si acum ce anume imi strica confortul acesta? Mi se pare cea mai mare pierdere de timp, sa stau in pat si sa ma chinui sa adorm. Dar nu am ce face, maine trebuie sa ma trezesc devreme, sa ma duc la un laborator de analize, deci, dormi!!!
Hai sa ma gandesc la ceva frumos, sper ca functioneaza macar de data asta. Ceva frumos, ceva frumos, ceva frumos...sa vedem... sa fie mare (la mine tot ce e frumos se leaga de mare, de munte mare, copac mare, campie mare), si e ceata, pai clar este si la propriu si la mine in minte si chiar imi place ceata. E si o banca in fata marii, goala, din lemn, verde. De ce vad o banca si nu un scaun? Sunt o ciudata! Poate. Nuuu, sigur esti!! Dar tu cine esti de vii acum si te dai asa de sigur prin mintea mea, despre felul in care sunt eu? Aaah, taci! In concluzie vorbesti numai cand vreau eu. Bun! Esti inventia mea, "prietenul meu imaginar" si esti de gen masculin?? Mai tu nu cumva esti latura mea masculina si te pomenesti ca impreuna formam intregul?? Hai ca iti pierzi mintile fetito, mai bine dormi, ca ma uit eu la tine cum o faci, stai linistita.
Da, mi-am amintit, am baut o cafea pe la ora patru dupa amiaza. O cafea nu prea buna, un expresso cu pastila, mai buna e cafeaua la ibric, dar mi-a cerut-o organismul dupa un pranz tarziu la tatal meu, unul romanesc de altfel, iar ca sa pot rezista la cursuri pana la opt seara mi-am permis rasfatul unei cafele, am crezut eu ca e rasfat... Uite cat trag acum ca sa adorm si nu pot...
Un somn agitat. Am visat cum se sparsese o vitrina imensa intr-o incapere cu mai multe persoane. Trei cioburi, de fapt trei bucati zdravene de geam le aveam infipte in corp, doua eram mai mici, dar unul abia ca l-am putut tine cu doua maini atunci cand mi l-am scos. Nu am simtit nicio durere, dar sa ma uit, ca intr-un film, la corpul meu strapuns de bucati de geam, a fost un cosmar... din cauza unei cafele. Probabil ca si o reclama la niste chipsuri a avut o oarecare contributie, prin inconstient, la groaza mea: un tip a spart un automat de chipsuri cu un glob de sticla, iar cioburi au sarit peste tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu