sâmbătă, 12 martie 2011

Oracolul

Cei mai frumosi ani pentru mine au fost cei din ultimele clase de liceu. Alte persoane vorbesc despre anii de studentie a fi cei mai frumosi, plini de aventuri si situatii interesante. Daca o intreb pe bunica e posibil sa imi povesteasca despre anii in care mama si matusa mea erau micute. Cu toate acestea, anii despre care singura nu imi amintesc foarte multe, dar anii cei mai inocenti si totodata anii in care totul parea a fi posibil, cei in care "stiam" ce vrem sa devenim, au fost anii din scoala generala, mai exact, clasele V-VIII. De pe atunci am inceput sa invat sa spun NU.

Aseara am avut "reuniune" de clasa. De fapt, ne-am intalnit numai vreo 10 colegi, intr-un bar si am stat la povesti si barfe despre noi si cei absenti. A fost o intamplare emotionanta, la inceput. Nu-i mai vazusem pe majoritatea de 12 ani, iar despre unii dintre ei, pot spune ca nu-i mai recunosteam daca ii intalneam pe strada. Ne-am schimbat, ne-am maturizat, am calatorit, luam parte la viata asa cum e ea. Am ascultat povesti interesante, am glumit, am barfit. 

Una dintre colege a avut o surpriza pentru noi. A adus cu ea un Oracol din clasa a VIII-a. Foarte amuzant si in acelasi timp un pic jenant. Acest Oracol este un caiet cu un fel de chestionar, cu privire la gusturile muzicale, viata "personala", film etc. Am ras mult si cu pofta cand am vazut cum am raspuns noi la intrebari de genul "Esti in pas cu moda?" sau "Cum ii atragi atentia unei persoane pe care o placi?" (cam asa). 

A fost un obicei frumos, pe care si noi l-am mostenit de la fratii nostri si ma gandesc, oare copii din ziua de astazi mai fac Oracole? sau oare exista pe internet vreo aplicatie asemanatoare? Pentru noi la vremea aceea Oracolul era un "must have" si era atat de emotionant sa urmarim cum au raspuns ceilalti la intrebarile noastre. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu