Ilară și tragică, povestea în care se presupune că aș fi personajul principal, oricum ar fi prezentată, nu mă înfățișează în felul în care am visat că voi ajunge să mă desfășor prin lume. Un caracter indecis prins într-o invenție în care nu se regăsește niciunul din scenariile prezentate haotic și superficial ale unui autor al cărui text nu reușește să mă cuprindă. Prezentă era numai spaima prietenoasă ce pusese stăpânire pe mine, iar apa ce în situații greu de explicat ar fi apărut pe obraji, lipsea. Crengile ce se loveau de o parte și de cealaltă a compartimentului, despre care credeam că sunt o cale de ieșire măcar din groaza de moment, erau urme de cerneală. Fiecare porțiune a foii era acoperită de mâzgălituri, de parcă autorul ar fi folosit cu economie spațiul sau poate numai graba l-a făcut să creioneze scurt, riguros, dar alambicat descrierea personajului ce urma să devin. În orice caz, înțelegerea formei necesară să mi-o însușesc nu o vedeam ca o prioritate. Ordinea dorințelor mele să fie la fel cu cea care fusese în urmă cu... zile, atât conta. Atunci, era clar ce text trebuia urmat. Atârnată în neant e tot ce mai percep. Suspendată între ceva la care nici nu mă pot gândi. O pauză nedefinită despre tot ce sunt și simt. Fără imagini sau imaginație. Nu am gânduri și nici dorințe. Numai teamă.
(...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu