Poate ca nu e o solutie eficienta sa ma autocritic, dar nici nu consider ca un blog este o arta, de aceea im permit sa imi afisez profunda dezamagire momentana. Atat vede ochiul meu: o combintie de prot gust cu mancere, obiecte create de mine si scrisul. Poate ca e cam mult sa ii spun kitsch, avand in vederea intrebuintarea termenului. Practic ca sa putem numi ceva kitsch trebuie mai intai sa intelegem arta, iar eu nu cunosc domeniul acesta incat sa ma pot exprima. Cu toate acestea, locul in care eu afisez indeletnicirile mele de zi cu zi, e o amestecatura iesita din mine. Luata parte cu parte im place, dar toate impreuna imi dau o senzatie de refuz si negare. Si, totusi, nu il voi schimba, voi lasa kitsch-ul meu sa se dezvolte in continuare, si, poate, curand sau nu, ma voi putea obijnui cu nebunia lui si nu imi va mai fi atat de straina. Hmm, poate insasi situl asta impestritat reflecta ca o oglinda dezordinea din viata mea, in ciuda categoriilor alese numai cateva.
Pe de alta parte, kitsch-ul reprezinta o reproducere, o copiere, iar eu inca nu am mai vazut un blog asa felurit. Poate sunt.
In fine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu