joi, 10 ianuarie 2013

Eu mută

N-am chef să mă spăl. Trebuie să o fac. Merg în baie. Mă dezbrac și dau drumul la apă. Ridic privirea fix în oglindă. E o tipă acolo cu un păr decolorat și murdar. E o femeie cu riduri și cearcăne. Mi-e străină. Privirea ei nu-mi spune nimic. Nu-mi place de ea. Stă acolo și se holbează la mine. Se uită în ochii mei, dar nu-mi transmite nimic. Ce Dumnezeu o vrea de la mine? Mă privește cu dispreț. Are ochii mari și frumoși. Dar începe să mă enerveze. Poate are impresia că știe ceva ce ar trebui să știu și eu... Dacă ochii ei sunt doar abis, poate e invidioasă pe expresivitatea privirii mele... Sigur știe ceva... Dar e mută. Nu scoate un cuvânt de care să mă pot lega. Își pune mâinile în cap și-și improvizează o coafură. Arată mai degrabă cu un cuib de viespii. Poate vrea să-mi sugereze ceva... Îi stă mai bine așa, o prinde. Dar are moacă de om nebun... Fie e înapoiată mintal, fie doar inocentă. Poate-i e sufletul curat, deși nu exprimă nevinovăție. Femeia asta ascunde ceva... O las pe tâmpită în oglindă și intru în apă. Aici e mediul meu. Acum mă simt foarte bine. Înghit apă. Tușesc apă. Văd fiecare strop cum mă atinge și-mi ating pielea de fiecare strop. Pic! Pic! Pic!

4 comentarii: