Ma furisez, ma uit la frica si la dor

Am o stare parca caraghioasa. Zac la pat, dar in acelasi timp ma confrunt cu o situatie nemaiintalnita mie, pana acum. Stiu ca va trece, dar in mintea mea exista si frica, daca nu va trece? Am mai auzit cazuri in care s-a murit de la o simpla durere de stomac.
Si daca nu trece ce?
Si daca ar fi sa mor acum ce?
Nu regret nimic! Nu exista situatie pe care sa o fi intalnit si refuzat, datorita gandurilor care pun in balanta lucrurile pe baza unori amintiri vechi; poate exista, dar a trecut atat de mult timp de atunci, e ca…un corp de origine animala in descompunere.
Transpir, am schimbat 4 randuri de tricouri pana acum. E bine ca transpir, poate iese naibi delirul din mine si se duce la el acasa, ca vizite nu mai primesc.

O durere proasta, care m-a trezit din somn la 7 dimineata, care mi-a impins afara din stomac lichidele, singurele existente.
O durere proasta de stomac, cum nu am mai simtit vreodata, m-a trezit cu voma din ora in ora de la 7 pana la 12 si a bagat frica de moarte in incostienta mea.
A fost o lupta somnoroasa… asa ca odata trezita am stiut ca lupta nu era a mea era a durerii, iar eu ma bucuram sa simt senzatii de panica, chinuindu-ma sa le gestionez la prima vedere.
O durere proasta de stomac care m-a facut sa tremur, sa transpir, sa plang vreme de juma’de zi.
Cand durerea asta proasta, pe care am pacalit-o cu paine prajita si ceai cu miere, a luat sfarsit, a venit delirul, au venit frisoanele, febra musculara, greata si intrebarea: Oare nu cumva sunt insarcinata ? ( intrebare venita din partea mamei; draga de ea, normal ca asta e primul ei gand). Nu! Analizand in 2 secunde circumstantele posibile, raspunsul e Nu.
Si daca as fi? Ar fi bine? Ar fi rau?

Apoi ganduri

Uneori vreau ca timpul sa se opreasca in loc, alteori vreau ca timpul sa zboare mai repede decat poate.
Expresiile acestea pe care le folosesc, cum ca timpul trece, se duce, zboara, sta parca ar fi numai un fel de alinare sufleteasca. Iar daca timpul nu trece si nici nu sta in loc, iar cea care se scurge prin existenta sunt eu, si tot eu sunt cea care sta, atunci cand nu ma scurg..
Prin imaginatie mi se deruleaza scene frumoase, care ma fac sa imi fie dor, ma fac sa zbor din starea asta, sa las timpul unde e el, iar eu sa nu mai poposesc in situatia asta de durere si haos.
Ma chinuie o sete nemiloasa, o sete de apa tot rece si o sete de tine. Poate setea de tine vine din delirul meu, din ideea nesanatoasa ca ma pierd prin intristare in intrarea mea in suflet. Ma intalnesc cu sufletul meu si pentru ultima data in acest corp vreau sa te aud. Nu pot sa te aud, dar te iubesc oricum. Nimic nu poate schimba asta.
Ma duc sa te vad! Daaa! Ma duc sa ma holbez la mare, e ultima dorinta din viata asta:)

..imi doresc numai sa ma furisez timid, picatura cu picatura prin tine…

Acum, maine poate alta ultima dorinta!