marți, 22 februarie 2011

Intalnire cu... tine

Citeste, daca vrei, zambeste, daca poti, si treci mai departe !

Aici e frig, mai mult iarna decat vara, noaptea e lunga, capsunile excelente in august, oamenii nu stau locului o clipa, marea rece, viata colorata, iar singura despovarare accesibila e scrisul.

Spatiu in care vietuiesti are un miros altfel, gustul e portocaliu, iar bulinele sunt romburi.
Nu spune nimic!


Tarziu, in ziua aceea...
Tarziu, dimineata, cand oamenii se grabeau la servici…
Tarziu pentru mine, incat noaptea n-o dormisem iar in dimineata aceea ochii aveau indatorirea sa stea deschisi. Ma cuprinse surmenajul ala indus, in care intri cu voia ta, si pur si simplu tragi de tine sa nu te lasi invins. Tarziu sau devreme, chiar nu are importanta. Veneai, din ce in ce mai aproape, te intalneam dupa lungi incalcite tratative privitoare la nimicuri esentiale ratiunii.
Am avut cateva ore, timp sa zabovesc intr-o fictiune obosita, la surpriza pe care aveam sa o traiesc. In mintea mea se dadeau lupte : pe de o parte sa o tin treaza, sa nu ma abandoneze acum, in momentul acesta plin de emotii, pe de alta parte imi imaginam cum va fi… Mai mult decat atat, ma pregateam cumva sa te intampin. M-am uitat la pozele de la tine, am incercat sa imi readuc aminte franturi din conversatii, sa imi fac o imagine despre ce esti in ansamblu. Vroiam sa fiu pregatita. Mai tarziu am realizat ca niciodata nu voi fi pregatita pentru o surpriza, altfel, s-ar numi in alt mod.
Te vedeam cum ma astepti, poate vorbind la telefon si uitandu-te in jur, la oameni, pe cer, printre frunze de copaci, cautand pasari sau pur si simplu asteptand. Ma vedeam cum te astept si incercam sa fiu pregatita sa o fac, sa imi controlez miscarile nevrotice, scurte, sa inhib prin mastii nelinistea, sa fiu calma si chibzuita. Priveam umbrele cum cresc si o cautam pe cea care se apropia mai mult.
Ma pregateam si pentru o ultima varianta, una ideala, poate. Aici mergeam unul catre celalalt, ne intalneam, ne imbratisam asa cum parca o faceam in fiecare zi.

Asa a si fost. Imbratisarea asta inca vie, face ravagii pe sub pielea mea cu o violenta de nedirijat.

De atunci traiesc!
Zambesc si trec mai departe!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu