Franturi blocate

Alte franturi blocate. Atentie!!! Prin arhive...

Sa ma gandesc la tine? Sa nu ma gandesc la tine? Sa ma gandesc la tine...

Si ma gandesc la tine...Cand oare iti voi auzi vocea in soapta? Cand ma voi pierde in ochii tai limpezi? Cand ma vei lua din nou de mana? Si ma intreb, oare cand voi inceta sa readuc trecutul in prezent? Cand voi reusi sa fiu ca o oglinda goala?

Cand ma voi duce oriunde ma duce valul?

Ajuta-ma! Scapa-ma de ziua de ieri? Ajuta-ma sa dau uitarii!

Ajuta-ma sa te dau uitarii! Scapa-ma de umbra ta!

Vreau sa existe o reteta pentru tot ce sunt acum! Vreau sa nu te mai caut in fiecare barbat!

Cand m-am trezit langa el, pentru cateva secunde te cautam pe tine. Cu mintea, cu auzul, cu mirosul, cu pielea, e urat, ma simt urata, vreau sa nu te caut inconstienta. Esti prea mult pentru gandurile mele. Oare cat mai pot duce? Ce sa fac sa iti simt cat mai putin prezenta? Cat mai putin amintirea?

Spune-mi ca sunt bolnava cumva, spune-mi ca am o problema undeva in mintea asta de ieri, spune-mi ca te hartuiesc iubindu-te ca o nebuna, cu gandurile mele turbate cu tot, spune-mi ca sunt superficiala, lipsita de experienta, si ajuta-ma sa inteleg ca totul este trecator, chiar si sacrificiul...

Mi se pare grav ca vreau sa stii. Da! Vreau sa stii tot! Si nu stii tot, stii mai putin decat iti poti inchipui. Numai sa fii complet absent nu vreau, iti vreau fericirea dar nu absenta. Am impresia ca sunt in alta lume, una paralela cu a ta si numai datorita unei erori mecanice ne-am intalnit. Oare sa fie asa? Sau oare e numai organic?

Cum sar eu de la una la alta, uneori ma bucura pentru ca asa sar si de la o stare la alta, si, sincer, ma ajuta comportamentul asta nebunesc, altfel nu as rezista...nu ma pot concentra pe o singura idee, mai am de lucru in acest capitol, asta sunt, prea multe intrebari oarecum stupide. Cum iti spuneam...

Nu mai conteaza... ma oftic ca nu te-am pastrat cand ai fost aici, ma oftic ca nu pot sa te vad mai des si de aici toata nebunia mea.

Spune-mi sa nu iti mai scriu si poate ca ma voi chinui mai putin, cu toatea astea, vreau sa ma auzi, vreau sa imi simti sangele cum fierbe din ce in ce mai consistent in otrava, una adevarata ca un nectar in esenta. Da... e otrava dragostei, cea mai tare esenta, care ma omoara in viata. E frumos de ai cunoaste si tu macar o data ce cunosc eu.

Un fapt bun sau rau? Sigur din otrava asta se vor separa doua Oana, una cea pe care o stii, pe zi ce trece mai nebuna si una pe care nu o stii, cea misterioasa, cea care o va intari pe prima, cea care e rece si calda si fierbinte cand e gheata, goala cand de fapt e atat de plina, dar nu vezi...