Intr-o zi voi lasa pamantul in urma, mai devreme sau mai tarziu. Ma va lasa si el pe mine, va va elibera si ma va primi cu caldura lui de mama mereu cand il voi lua din nou la talpa, oriunde, oricand. Mai bine, mai devreme, voi experimenta aventura ce o poate oferi, unui calator insetat, mega-constructia plutitoare catre nicaieri, aparent, si, totusi spre o directie precisa. Un drum...
Poate o fraza pe zi va fi suficient sa scriu, una scrisa cu patima sau vreun cuvant nou mie, vreo expresie citata interesanta, vreun portret rapid iar, la sfarsit de saptamana voi ajunge sa am un text numai bun de impartasit virtualului meu prieten. Sau poate, ca si acum, timp nu voi avea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu